vineri, iulie 20, 2007

In noapte II. O liniste muta


Ma scol din pat. E atat de cald! Chiar si dupa amintirea asta placuta. Ma ridic, ametita de somn, ma clatin putin si continui sa-mi tarsai picioarele in bucatarie. De acolo iau un pahar cu lapte si ma indrept spre sufragerie. Incep sa beau din pahar si sa ma asez pe canapea. Doamne, ce liniste muta. Nu se aude nimic. Decat linistea. Ah, dar imi place atat de mult! Parca sunetul ar fi pierdut in neant. Doar vad. Vad ceea ce vad de obicei. O masa plina de obiecte, o biblioteca plina de carti si de pahare, fotoliile, canapeaua, calculatorul... Ma ridic de pe canapea si ma indrept spre balcon. Mai beau din pahar si ma duc la fereastra. Ce noapte neagra... De ce ma mir? Noaptea este mereu neagra. Da, dar acum am observat asta pentru prima oara in viata mea. Imi lipesc fruntea de plasa de la geam. Ce ar vrea ea ca acea plasa sa nu existe. Ce bine ar fi fost. S-ar fi ridicat odata cu ochii si ar zambi. Cerul era atat de senin si curat de nori, dar invadat de stele. "Nu-i nimic." I-am soptit. "Iti sta bine instelat." Privirea mea s-a indreptat spre nucul din fata mea. Vai, ce mare si inalt este! Si ce figura inteleapta are daca te uiti mai atent. Parca ar fi un veteran de razboi. A infruntat furtuni, secete, ninsori. Are un aer de om trecut prin viata... Doar ca el este un simplu nuc... In stanga mea imi atrage atentia o lumina. Un felinar. Ce slaba este lumina printre frunzele nucului si ce puternic lumineaza aceasta nucul, strada, masinile... Vai, ce lumina. Ce lumina artificiala si totodata frumoasa. Parca noaptea o face sa para naturala. Si nu e... Incep sa rad discret pentru ca nu vreau sa tulbur linistea aceasta muta. Jos, pe trotuar o pisica spargea toata aceasta lipsa de miscare. Mergea regulat pe trotuar ca un pieton pe zebra. Era amuzanta pentru simplul fapt ca era naturala si indiferenta de ce sau cine era in jurul ei. Mica Kitty Love isi continua drumul si eu mi-am terminat laptele. Kitty Love nu se mai vede... A disparut in intuneric. Si parca simt si eu cum somnul ma prinde din urma si lansand paharul gol pe masa, sting luminile si prin holul obscur ma indrept spre camera mea. Intru si ma asez in pat. Inchid ochii si pur si simplu am adormit. Cred ca a prins bine paharul ala cu lapte.

Niciun comentariu: