Stii ce-mi place la ei ? Imi place ca sunt asa liberi si nimeni nu le cere nimic. Niciun parinte nu le zice sa le aduca suc de la bar si niciunul nu ii obliga sa se bronzeze. Ii invidiez. Pur si simplu ii invidiez pentru cat de liberi si de inocenti pot fi. Nu sunt naivi, sunt doar inocenti. Nu le pasa de ce e in jurul lor, de cine si cum a cazut, de notele colegului din banca a doua sau de ce nu a vazut pantalonii aia inaintea lui/ei. De fapt nu pentru asta ii invidiez. Ii invidiez pentru ca ei pot duce o viata ca asta. Ei pot trai fara gelozii, prostie, invidie si ura. Pentru ei conteaza sa-si traiasca viata. Mi-as dori atat de mult sa fiu ca ei, sa pot sa ii las pe ceilalti si ce zic sau simt ei si sa ma gandesc la cum sa ne distram si atat. As vrea sa simt o fericire euforica doar gandidu-ma la faptul ca ma intalnesc cu un prieten vechi sau bun sau nou sau pe care nici nu-l cunosc. Dar asta e problema noastra, a romanilor: am devenit foarte foarte pretentiosi. Nimic nu ne bucura indeajuns. Si incep sa cred ca ce ziceam inainte ca daca te bucuri de orice nu-ti traiesti viata e gresit.
Stiti, e prima oara cand nu stiu ce sa scriu intr-un post. Adica daca te bucuri de fiecare chestie si de faptul ca respiri in secunda 1, 2, 3, s.a.m.d. e prea mult si exagerat, e mult prea perfect si strica totul, dar daca nimic nu te multumeste de ce mai traiesti?
Nu imi place ca ma intreb chestia asta pe care nu o suport. Da, da, chestia cu traitul. Mi se pare o pierdere de vreme sa te intrebi de ce traiesti. De ce sa te intrebi asa ceva. N-ai nevoie de un motiv ca sa traiesti. Nu existi ca sa faca Dumnezeu ceva cu tine sau sa folosesti altora. Traiesti pentru ca asa a fost sa fie si na, traiesti. Nu poti sa zici ca nu-ti place pentru ca chiar e dragut.
Revenind, imi dau seama ca nu ii invidiez. Stiu cum e invidia si nu ii invidiez. Zic ca ii invidiez ca imi plac literele din cuvantul asta 'invidiez'. Imi place V-ul si D-ul, ah si Z-uuuuul. Ador Z-ul. Ma bucur ca in numele meu exista un Z. * Cum ziceam, nu ii invidiez, doar imi doresc sa fiu ca ei. Sincer, mi-ar dori din tot sufletul sa fiu ca ei. Sa fi fost din Suedia sau Germania sau Norvegia sau Danemarca, de ce nu Anglia? Mi-ar fi placut sa ma nasc in Australia, printre canguri. Cred ca ar fi fost foarte haios si dragut.
Dar stii ce!? Ma bucur ca nu m-am nascut in urmatoarele:
1. Un sat din lumea a treia. (asta chiar ca e nasol...)
2. Orice alt oras sau capitala sau ce vrei tu din Asia sau Africa (deci as vrea sa interzica cineva muzica arabeasca si fimele indiene!)
3. America (toti sunt innebuniti de America, dar mie mi se par un mare caca cu ovaz)
4. Spania si Portugalia (sa opreasca cineva invazia de virusi telenovelisti. as fi bagat si Italia, dar ar fi pacat de cultura lor. pigs.)
Mi-as dori si merg desculta prin hotel si nimanui sa nu i se pare neobisnuit. Si as vrea sa nu ti se spuna satanist daca asculti Nirvana (nu e cazul meu. dar sunt altele). Mi-as dori ca atunci cand cineva mi-ar zice "manele" eu sa intreb "ce-i aia?". Mi-as dori si ma duc la mare fara sa imi zica mama ca am venit sa ma bronzez si sa fac ce am chef. Mi-as dori sa nu-mi zica: de ce n-am mers la munte daca tu nu intri in apa si nu faci plaja? Mi-as dori sa ma murdaresc; si toti sa se uite la mine razand, dar sa nu rada rautacios cum ar face un roman. As vrea sa rada de mine intr-un mod placut ca si cand sa te murdaresti e o joaca distractiva si pentru un adult. As vrea ca fata sa ma duc la fotbal si sa joc bine, dar fara sa-mi zica cineva ca sunt o baietoasa fara feminitate. Mi-as dori ca imbracand camasa bunicului sa nu mi se zica "esti ca toti ceilalti. comuna.". Mi-as dori atat de mult sa fac ce am chef si nimanui sa nu-i pese. Sa nu-i pese ca am cazut sau ca m-am impiedicat. Sau as vrea sa-i pese, dar sa nu-si bata joc de mine. Mi-as dori sa rada cineva de mine fara sa o faca cu rautate si sa ma ajute daca m-am impiedicat ca o fraiera, nu sa-mi strige de un miliard de ori in urechi: ce ratata! Mi-as dori sa se termine odata cu extraterestrii emo care vor sa spele creierele adolescentilor normali, iar parintii sa aiba mai multa incredere in copiii lor. Mi-as dori sa rad de mine si nimeni sa nu ma creada nebuna, iar daca m-ar crede sa nu-si faca semne ci sa sune un psiholog, ceva..
THE END.
