Sa fii original nu e original ^^

Am observat ca toata lumea vrea sa fie originala. Foarte tare atunci, in lume vor exista doar oameni originali. Nu-i asa ca e o idee foarte buna?!
Dar acum, serios vorbind... Zau, nu va inteleg. De ce va preocupa atat de mult acest cuvant "original" care este cam la fel de obsedant pentru voi precum "genial". Nu am nimic cu aceste cuvinte, adica sper ca ai inteles la ce ma refer. Eu chiar folosesc cuvantul 'genial'. Daca nu - asta e, nu stiu ce sa zic... Chiar nu stiu.
Stii, am o idee atat de simpla si de concreta incat nu pot sa o dezvolt. Nu pot sa o fac in mod ORIGINAL sau sa fiu GENIALA pentru ca singurul lucru pe care vi-l voi zice (stii, imi pare rau ca incep cu concluzia:...) este ca oricat de origianl doresti a fi intotdeauna vei fi ca ceilalti. Pentru ca toti isi doresc la fel ca si tine sa fie diferiti si atunci cum poti sa fii original cand toti vor sa fie originali?! Si cum aceasta GENIALITATE de obicei este scornita de cineva si apoi preluata fara sa stie ala (cica -_-) ca i-a furat-o, sfarsesc prin a fi toti la fel.
Amuzant intr-un fel, nu? Toti vreti sa fiti cat mai diferiti si mai ALTFEL si sunteti aceleasi persoane, dar cu ochi, gura, urechi, burta diferite fizic. Din pacate toate mesajele pe care le primesc sau pe care le transmit sunt la fel cu ale tuturor.
Si stai, nici sa nu te gandesti sa dai pagina. Poate ca te enerveaza ce am zis aici, poate ca te deranjeaza ca vorbesc la persoana aIIa, dar sa fim seriosi: esti sigur ca nu te enerveaza pentru ca chiar tu esti unul dintre acele persoane?
Daca nu, esti pe drumul cel buuun. :)
Daca da, gandeste-te ca daca ai fi tu insuti, simplu asa si fraier cum esti, ai fi mai original ca toti cei din preajma ta. -_-

Danke, Liza Butoi. ^^

Imi pare rau, dar credeam ca azi e 7 octombrie.

La Multi Ani, Thom ! :D

La multi ani, Liam !

* butoi luiza luiza: a
butoi luiza luiza: cum faci asta?
rares : :)))
rares : e secret
butoi luiza luiza: bai, tu-mi umblii in calc?/:)
rares : tre sa platesti 1000000$ pe luna la yahoo ca sa te lase sa faci asta
rares : NU DOAMNE
rares : lol
rares : doamne disperato
rares : =))

HI5 vs BLOGSPOT vs FOTOLOG

Multi dintre voi va ganditi ca hi5-ul este o prostie si ca fotologul sau blogul sunt niste site-uri pentru arta, pentru voi. Mereu va plangeti ca hi5-ul este cel mai popular si ca nu ii vedeti rostul, dar am o intrebare. Voi, cei care spuneti ca hi5-ul este un cacat de closca de ce aveti hi5? Problema nu este ca de ce il aveti. Pentru ca aveti si fotolog si poate si blog. Problema se pune atunci cand vine vorba de ce va place. Si va place hi5-ul, dar nu vreti sa recunoasteti pentru ca atunci ati fii ca toti ceilalti. Dar daca nu va place asa mult atunci nu-l mai folositi. Nu mai dati commenturi, nu mai primiti, nu mai puneti poze, nu mai stati atata pe el. Si trebuie sa recunoasteti ca va place sa dati commenturi pentru ca o sa vi se returneze si asta fara sa spui, pur si simplu se stie: dai si primesti. Dar nici macar nu este in sensul frumos al lui "oferi si primesti". Aici e vorba de un singur lucru: popularitate. Atata timp cat ii vei da commenturi acelei persoane si o vei baga in top si ea iti va da commenturi si te va baga in top, iar faima ta creste. Asa incep toti sa afle cine esti, ce faci, cat de tare esti. Si stiti, imi placea si mie hi5-ul. Imi placea sa primesc commenturi, sa pun poze. Nu prea imi placea sa dau, dar nu conteaza. Dar mi-am dat seama ca e o pierdere de timp.

Iar voi, cei care spuneti ca hi5-ul este un site cacacios, va rog sa vi-l inchideti. Si nu ma luati cu "ah, dar este pentru comunicare cu alti oameni" ca asta poti sa faci si pe messenger ! Daca tu crezi ca Blogspot si Fotolog sunt niste site-uri adevarate, ingrijeste-te de ele si da commenturi. Pentru ca asta e adevarul din pacate... Fara commenturi si cititori, un site e mort. Iar interesul celui care scrie sau posteaza poze scade pana ajunge la 0 si isi inchide contul.

Asa ca eu acum, imi inchid Hi5-ul.

O zi buna,

Luiza.

Who Is ZU ?

Stii cine e ZU? :>

Iti zic eu. RADIO ZU !
Si e un caca.maca.

Fara.

Stii ce-mi place la ei ? Imi place ca sunt asa liberi si nimeni nu le cere nimic. Niciun parinte nu le zice sa le aduca suc de la bar si niciunul nu ii obliga sa se bronzeze. Ii invidiez. Pur si simplu ii invidiez pentru cat de liberi si de inocenti pot fi. Nu sunt naivi, sunt doar inocenti. Nu le pasa de ce e in jurul lor, de cine si cum a cazut, de notele colegului din banca a doua sau de ce nu a vazut pantalonii aia inaintea lui/ei. De fapt nu pentru asta ii invidiez. Ii invidiez pentru ca ei pot duce o viata ca asta. Ei pot trai fara gelozii, prostie, invidie si ura. Pentru ei conteaza sa-si traiasca viata. Mi-as dori atat de mult sa fiu ca ei, sa pot sa ii las pe ceilalti si ce zic sau simt ei si sa ma gandesc la cum sa ne distram si atat. As vrea sa simt o fericire euforica doar gandidu-ma la faptul ca ma intalnesc cu un prieten vechi sau bun sau nou sau pe care nici nu-l cunosc. Dar asta e problema noastra, a romanilor: am devenit foarte foarte pretentiosi. Nimic nu ne bucura indeajuns. Si incep sa cred ca ce ziceam inainte ca daca te bucuri de orice nu-ti traiesti viata e gresit.

Stiti, e prima oara cand nu stiu ce sa scriu intr-un post. Adica daca te bucuri de fiecare chestie si de faptul ca respiri in secunda 1, 2, 3, s.a.m.d. e prea mult si exagerat, e mult prea perfect si strica totul, dar daca nimic nu te multumeste de ce mai traiesti?

Nu imi place ca ma intreb chestia asta pe care nu o suport. Da, da, chestia cu traitul. Mi se pare o pierdere de vreme sa te intrebi de ce traiesti. De ce sa te intrebi asa ceva. N-ai nevoie de un motiv ca sa traiesti. Nu existi ca sa faca Dumnezeu ceva cu tine sau sa folosesti altora. Traiesti pentru ca asa a fost sa fie si na, traiesti. Nu poti sa zici ca nu-ti place pentru ca chiar e dragut.

Revenind, imi dau seama ca nu ii invidiez. Stiu cum e invidia si nu ii invidiez. Zic ca ii invidiez ca imi plac literele din cuvantul asta 'invidiez'. Imi place V-ul si D-ul, ah si Z-uuuuul. Ador Z-ul. Ma bucur ca in numele meu exista un Z. * Cum ziceam, nu ii invidiez, doar imi doresc sa fiu ca ei. Sincer, mi-ar dori din tot sufletul sa fiu ca ei. Sa fi fost din Suedia sau Germania sau Norvegia sau Danemarca, de ce nu Anglia? Mi-ar fi placut sa ma nasc in Australia, printre canguri. Cred ca ar fi fost foarte haios si dragut.

Dar stii ce!? Ma bucur ca nu m-am nascut in urmatoarele:

1. Un sat din lumea a treia. (asta chiar ca e nasol...)

2. Orice alt oras sau capitala sau ce vrei tu din Asia sau Africa (deci as vrea sa interzica cineva muzica arabeasca si fimele indiene!)

3. America (toti sunt innebuniti de America, dar mie mi se par un mare caca cu ovaz)

4. Spania si Portugalia (sa opreasca cineva invazia de virusi telenovelisti. as fi bagat si Italia, dar ar fi pacat de cultura lor. pigs.)

Mi-as dori si merg desculta prin hotel si nimanui sa nu i se pare neobisnuit. Si as vrea sa nu ti se spuna satanist daca asculti Nirvana (nu e cazul meu. dar sunt altele). Mi-as dori ca atunci cand cineva mi-ar zice "manele" eu sa intreb "ce-i aia?". Mi-as dori si ma duc la mare fara sa imi zica mama ca am venit sa ma bronzez si sa fac ce am chef. Mi-as dori sa nu-mi zica: de ce n-am mers la munte daca tu nu intri in apa si nu faci plaja? Mi-as dori sa ma murdaresc; si toti sa se uite la mine razand, dar sa nu rada rautacios cum ar face un roman. As vrea sa rada de mine intr-un mod placut ca si cand sa te murdaresti e o joaca distractiva si pentru un adult. As vrea ca fata sa ma duc la fotbal si sa joc bine, dar fara sa-mi zica cineva ca sunt o baietoasa fara feminitate. Mi-as dori ca imbracand camasa bunicului sa nu mi se zica "esti ca toti ceilalti. comuna.". Mi-as dori atat de mult sa fac ce am chef si nimanui sa nu-i pese. Sa nu-i pese ca am cazut sau ca m-am impiedicat. Sau as vrea sa-i pese, dar sa nu-si bata joc de mine. Mi-as dori sa rada cineva de mine fara sa o faca cu rautate si sa ma ajute daca m-am impiedicat ca o fraiera, nu sa-mi strige de un miliard de ori in urechi: ce ratata! Mi-as dori sa se termine odata cu extraterestrii emo care vor sa spele creierele adolescentilor normali, iar parintii sa aiba mai multa incredere in copiii lor. Mi-as dori sa rad de mine si nimeni sa nu ma creada nebuna, iar daca m-ar crede sa nu-si faca semne ci sa sune un psiholog, ceva..

THE END.

Fosta pauza s-a rupt.

Am vrut sa iau o pauza ca sa se adune mai multe in mine si sa am ce sa scriu. Nu stiu cum sa-ncep, da'-n fine.

Vreau sa intelegi ca pentru mine viata nu este ceva maret, nu o privesc ca pe cel mai mare dar pe care il am. Imi place viata, imi place sa traiesc, dar nu pot sa zic ca este o minune, nu mi se pare ca este asa colosal cum zic unii: Viata este cel mai important lucru, sanatatea este cea mai importanta s.a.m.d. Nu te inteleg cum poti sa multumesti in fiecare zi ca traiesti, sa fi fericit ca ai prins o noua zi chiar daca tu esti sanatos-tun! Tu multumesti si esti fericit ca inca mai vezi lumina si ca poti auzi, dar stii ca nu ti se putea intampla nimic. Dormeai, ce putea sa ti se intample? Surzeai in somn? Nu mai puteai sa vorbesti din cauza unui vis sau deveneai asa, dintr-o data orb? Nu te inteleg, nu pot sa inteleg cum multumesti ca inca mai existi. Viata e a ta si poti face ce vrei tu cu ea, daca esti atent nu ti se intampla nimic, spilul e sa nu te nasti handicapat sau cu o problema serioasa. Poti sa eviti totul, doar trebuie sa ai grija. E asa de greu sa vezi daca vine un camion din stanga? E foarte greu sa stii sa previi sterilitatea, nu? Nu stii ce sa faci cand vezi ca ploua si tu esti cu rolele si ca poti aluneca, rupandu-ti gatul? Daca nu stii, tu chiar esti tampit, dar asta e alta idee. Trebuie doar sa ai grija de tine, nu ti se va intampla nimic, pentru numele lui Dumnezeu. Nu ai de ce sa multumesti atata pentru ca inca mai existi, pentru ca datorita tie inca existi. Nu trebuie sa fii atat de fericit ca e o noua zi pentru ca doar nu venea un cutremur si mureai zdrobit de pereti, se zice la stiri cand vine un cutremur sau tornada sau ciclon, etc. Trezeste-te la viata! Pentru ca ce faci tu nu e viata. Sau poate este. Adica partea cu a fi fericit ca te-ai trezit sanatos poate este viata pentru ca inseamna ca stii sa tii la lucruri. Dar nu poti sa stai tot timpul pe care il traiesti spunand "Multumesc lui Dumnezeu ca inca sunt in viata". Nu spun sa nu zici asta, dar distreaza-te! Lasa multumirile sau macar fa-le mai mici si distreaza-te! Asculta muzica la maxim sau da-te cu parapanta si escaladeaza un munte! Du-te afara pentru ca daca incepe ploaia si faci pneumonie care e problema? Nu traim in secolul XV, stim ce avem de facut impotriva bolilor. Stai macar o data peste linia de la metrou si simte cum bate vantul cand vine metroul, du-te si inoata dupa geamandura ca nu te "papa" rechinii. Du-te in cel mai rapid trenulet si simte adrenalina. Da-te cu leaganul pana sus, fara sa-ti fie teama ca se desprinde. Canta la chitara, tobe, clape, fluier, contrabas, la orice. Incearca sa faci cat mai multe in viata ta, incearca sa le faci pe toate chiar daca nu o sa poti. Vei vedea la sfarsit ce bine e si cat de mandru de tine vei fi ca ai reusit sa faci atatea.

Vara I.

Nou si electronic.

Hm. In curand tot ce ne va inconjura va fi metal, fara iarba, fara parcuri, fata catei fericiti, fara nimic natural. Dar va fi nou si asta place la nenea de sus [nu ma refer la Dumnezeu].

Cheers,
Liza.

Fobia mea.

Da ! Deci eu am o fobie. Imi e frica uneori ca am nevoie de psihiatru si va zic asta cu cea mai mare sinceritate. Imi e frica sa nu fie nevoie, sa nu fie cu adevarat o FOBIE. Mi-e frica sa nu ajung intr-un spital ca 9 si sa ma lege ca pe nebuni. O sa te astepti probabil la ce e mai rau acum, dar 'fobia' mea este provocata de niste vietati care tie ti se par banale: urechelnite. Vi se pare absurd, nu? Da, si mamei mele, si tatalui meu, cand ma vad oamenii plangand cand vad o urechelnita ma cred nebuna. Ok, va inteleg. Dar am asa o frica pentru ele. Aseara simteam pe tot corpul numai mancarimi si gadileli si ma sculam din pat numai ca sa vad daca sunt urechelnite in pat. Nu va mai spun ca eu vara dorm mereu pe o parte ca urechea mea sa fie acoperita de perna, iar cu bratul mi-o acopar pe cealalta. Mi-e frica sa nu surzesc mai pe scurt. Dar stiti nu e numai asta. Adica ascult muzica tare si la casti si folosesc si bete de urechi si cu toate astea fata de urechelnite am o slabiciune. Nu este un moft, nu sunt fite ! Asta credeti toti, nu? Dar nu sunt fite! Sunt ingrozita de ele, s-a transformat deja intr-o obsesie. De fiecare data cand vad o urechelnita incep sa ma indepartez de locul unde am vazut-o, iar daca cineva face o gluma proasta gen: "Mama, ce de urechelnite sunt la picioarele mele" incep sa plang. Incep sa plang si daca vad una pe mine sau daca sunt mai multe in apropierea mea, chiar daca sunt doar trei, eu incep sa plang. Si asta doar pentru ca cineva mi-a zis cand aveam 9 ani ca imi mananca timpanul si ca surzesc. Acum incerc sa nu mai cred chestia asta, dar chiar daca as uita, imi ramane socul.

* Si le mai si visez.
* Cautam o poza cu urechelnite sa o pun la postul asta, dar cand le-am vazut am inceput sa plang si sa ma scutur.

Castrati cainii maidanezi !

Da, deci in urma unei melodii de la Taxi am realizat ca animalele cel mai atasate de oameni trebuie sa moara doar pentru ca unor imbecili de politicieni le e lene sa adune toti cainii si sa ii castreze ! Da, stiu ca suna dur, sa ii castrezi - saracii caini - dar decat sa ii omori mai bine asa. Stiu ca nu va intereseaza prea mult, de fapt mai deloc, dar sunt niste caini ! Nu sunt urechelnite, sunt caini ! Si sunt niste animale foarte atasate de oameni si ar trebui sa ii respectam la fel de mult cum ne respecta ei pe noi. Stiu ca tu crezi ca bat campii si poate asa e. Numai ca eu am o adoratie si dragoste aparte pentru aceste animale - cainii. Mi-am propus ca atunci cand voi fi mare, dupa ce ma fac fizician, arhitect sau ce o sa ajung sa fiu, voi infiinta un hotel foarte frumos de 5 stele pentru caini, fiecare avand camera lui. Evident, totul ar fi foarte ieftin ca sa vina cati mai multi caini pe care sa ii ingrijesc. Dupa aceea - astia din urma erau cainii pe care ii lasa stapanii cand plec in vacanta cand n-au unde-i lasa - voi mai face 2 hoteluri (sau e hotele?) unde voi strange toti cainii comunitari/vagabonzi si voi avea si eu grija de ei. Voi cauta desigur si niste oameni care sa se transforme repede-repede in angajati si uite-asa scap Bucurestiul de caini. Si sa nu ma credeti nebuna pentru ca eu cand eram la gradinita vroiam sa infiintez o scoala pentru caini unde sa ii invat sa scrie si sa-si lase amprenta (hm... laba lor adica:P) si sa latre cand le zic un calcul. De exemplu:
Luiza: Cat fac 3 plus 5?
Cainele: Ham ! Ham ! Ham ! Ham ! Ham ! Ham ! Ham ! Ham !
Luiza: Bravooo, ia un biscuite !
Cainele: Haaaaaaaaaaaaaaaaam, myamy.
Bine, ma las dusa de val. :P
ASA CA SPRIJINITI CASTRAREA CAINILOR MAIDANEZI! SUS CAINII COMUNITARI! JOS POLITICIENII CARE NU VOR SA-I CASTREZE!
Bine, exagerez. :P Dar va rooog, macar nu ma faceti nebuna pentru ca vreau sa castreze cainii cineva odata.



P.S. Melodia de la Taxi: Comunitaru' :)
P.P.S. SALVATI CAINII COMUNITAAARI !

Si cum ziceam...

De curand, Darina a scris un post despre clovni. Zice ca nu ii plac pentru ca sunt ceea ce nu par sau ceva de genul. Sincer, n-am inteles prea bine.

Inainte de toate, inainte sa incep subiectul pe care mi l-am propus vreau sa va zic ca am in fata o foaie scoasa la imprimanta pe care e o reteta de-aia de mancare. Si stiti ca sunt reclamele alea pe stranga si dreapta paginii de net si mi-a sarit in fata fix aia cu "1. Daca faci sex in picioare, nu ramai insarcinata!". Crezi ca e adevarat?

Ma rog. Ah, deci zic atat de des 'ma rog' ca as putea sa merg la o biserica si sa ma transform in maicuta. La naiba cu 'ma rog'! Sper ca n-a fost un pacat, nu? Aoleooo, parca as fi Maica Tereza - fara nicio legatura cu Tereza... Tereza! Tereza din 150 sau Tonitza.

Da, deci revenind la ideea principala. Nu stiu... Unii inainte, cand erau mici adorau clovnii si nu incercati sa ziceti ca nu i-ati suportat pentru ca stiu ca unora v-au placut. Adica stiti chiar a inceput sa ma enerveze moda asta cu uratul clovnilor ca sunt ceea ce nu par. Incep sa inteleg ca toti oamenii cu care vorbesti nu sunt tot timpul sinceri. Si nici nu e bine sa fii tot timpul sincer. Asta ar insemna sa zici tot timpul ce gandesti, adica asta e sinceritatea maxima, sa fii cu toti la fel de sincer cum esti si cu tine. Sa-ti zici tie ca arati bine si sa le zici si celorlalti asta. Sau sa vezi un pusti urat si sa ii spui ca e urat. E foarte penibil pentru amandoi. Si pentru pusti si pentru tine. Oricum ideea e ca e bine sa nu fii sincer in unele momente. Nu zic sa minti, nu intelege gresit. Doar ca uneori e mai bine sa ocolesti sau ei bine, da, sa minti. Pentru ca exista momente grele in care e mai bine sa-ti tii gura. Intelegi? Clovnul ala nu poate sa se duca la un copil care plange si sa ii zica: Ba, nu mai plange ca-mi pierd slujba!. Si pana la urma clovnii sunt clovni pentru ca asa si-au ales ei. In loc sa fie clovni puteau sa se faca actori sau altceva, nu?
Nu vreau sa credeti ca acest post este pentru Darina. Probabil toti o sa va ganditi la asta, poate chiar si tu. Dar nu este pentru tine (Darina). Este pentru toti care au aceeasi parere ca a Darinei.
Parerea mea despre clovni? Niste oameni obisnuiti care fac copiii fericiti pentru ca vor sau pentru bani. Mi s-a parut o pierdere de timp sa ma gandesc la asa ceva.
Si stiu ce vrei mai ales. Daca ii plac sau urasc? Ei bine, sa stii ca pentru mine acesti clovni n-au insemnat niciodata nimic. Cand eram mica circul si clovnii ma plictiseau de moarte, iar acum si mai rau.

Si cum ziceam... daca nu scriam acest post aveam 69 posturi.

Generatia lu' mama.

Mai am o chestie pe creier care ma enerveaza rau de tooot - Noua generatie !
Ma streseaza foarte mult chestia asta. Adica, la naiba, astia nici nu stiu ce e aia copilarie. Nu vreau sa devin melancolica sau telenovelistica, dar astia nu stiu sa fie copii. Isi bat joc de copilaria lor, si-o iau in maini, si-o rasucesc si o arunca la gunoi. Mi se pare oribil, urat, dezgustator. Si nu asta este problema cea mai mare. Ca nu stiu sa-si traiasca copilaria e una, dar uite cat de enervanti sunt cand vine un plod d-asta de 5 ani la tine si incepe sa iti strige in fata ca te bate daca te mai uiti la el. Si daca ii dai un pumn in fata ti-e frica ca se iau aia mai mari de liceu de tine cu care sta. Prostii astia mici nu-si dau seama ca pe aia de liceu ii doare fix in c*r de ei, ca nu dau nici 2 bani pe cata bataie 'daruiesc' sau primesc. Iar saracii copii care, ce naiba ca nu mai poti sa le zici copii, vin la tine si iti zic ca daca ii mai atingi te baga in spital, te fac prost, idiot, manelist, iar tu cand le dai un sut intre picioare sau un pumn in fata, el incepe sa urle de durere. Si desigur ca prietenii lui il iau de picioare si de maini si il arunca in nisip, razand. Baietelul urla ca nebunul, iar prietenii lui dragi ii dau mai multe suturi si pumni. Ce prieteni draguuuti.
Cu toate astea, copiii astia si-au pastrat ceva din ce aveam si noi: naivitatea. Din pacate numai partea negativa din ea.

MESSENGEEER !

Mai, am o nelamurire. De ce se supara oamenii pe messenger cand le ceri ceva fara sa le zici 'buna' ? De exemplu ii zici lu' unu' : vreau si eu poza ta de la avatar. Si saracul neajutoratul si folositul copil se simte lipsit de dragoste si bla bla bla. Infloresc mult si nu intelegi nimic. Ideea e ca unii cred ca daca le ceri o melodie sau o fotografie fara sa ii zici faimosul "buna" si magicul "cmf?" te folosesti de el. Da, dom'le! Tu il ai in lista numai ca sa iei poze de la el. Il ai in lista numai ca sa iei fotografii de la el. Vorbesti cu el numai ca sa ajungi undeva prin intermediul lui. Asta e problema tuturor. Se gandesc la lucruri prea departe. Poate ca unu' vrea doar o melodie si nu stie cui sa i-o ceara si ti-o cere tie. Nu s-a gandit nimeni : "Aaa, eu vorbesc cu asta ca sa obtin melodia mea mult prea razvnita si iubita si pretioasa si nimeni n-o s-o mai aiba!". Trezeste-te la realitate, nene! Messengerul este pentru comunicare in cazul in care nu vrei sa suni sau sa dai mesaje.

Ba, boule! Imbecilule! Messengerul nu este asa cum crezi tu, in primul rand pentru BARFA. Messengerul nu inseamna:

X: buna

X: cmf?

Y: buna

Y: bn, u?
X: bn

SI GATA>!<>

Pentru ca sa stii exista si conversatii ca cele mai de sus. Messengerul nu inseamna ca daca n-ai ce face intri pe el si il intrebi pe ala ce face sau barfesti.

Chestia asta - messu' - s-a inventat pentru nevoi. Ce nevoi, te gandesti tu.

Daca cineva iti cere o melodie, stai calm ca nu vrea sa se foloseasca de tine. Vrea o melodie! Foloseste messengerul pentru ca are nevoie de ceva.

Chestia asta inventata de un indian de la sarmanul Yahoo nu este pentru plictiseala sau "folosire de cineva".

Cu toate astea recunosc ca si eu ca milioanele de oameni intru pe messenger in proportie de 90% din cauza plictiselii. Dar chiar nu-mi pasa. Ce conteaza ca ii critic pe ceilalti, atata timp cat ma critic si pe mine in acelasi timp?

De cand n-ai mai crezut in ceva?

Am auzit o fetita zicand: Am 14 ani si vreau sa scriu o carte. O voi duce la editura si apoi oamenii mi-o vor citi. Imi vor citi cartea. Dupa, din banii castigati din vanzari o parte mi-ar reveni mie si as avea banii mei intr-un sfarsit. Astfel parintii mei n-o sa mai dea bani pe toate prostiile mele.

Vreau sa va zic ca a fost un lucru foarte frumos ce am auzit. Dar acum vreau sa te intreb pe tine: De ce razi? Ti se pare amuzant? Razi pentru ca desi are 14 ani isi doreste sa faca ceva cu viitorul ei? Razi pentru ca are un vis, iar tu nu ai? Uita-te la tine. Te rog, uita-te la tine si priveste-te asa 2 minute in tacere fara sa zici nimic. Aseaza-te in fata oglinzii si examineaza-te din cap pana in picioare. Stai asa 2 minute in tacere. Ce vezi? Vezi ceva? A, nu. Tu nu vezi nimic. De ce te miri? Este ceva atat de normal!

Cum sa te vezi cand tu nu crezi in nimic? Cum sa te vezi cand tu nu ai nici un vis? Cum sa te vezi cand nu vrei sa ai un ideal? Incearca sa uiti de lucrurile fixe. Incearca sa lasi la o parte lumea ta calculata si revino la visele tale.

De ce razi de ea? Doar pentru ca ea isi doreste sa faca ceva cu viata ei, iar tu nu esti capabil sa te gandesti la asa ceva? A, stai! Am uitat ca tu esti capabil de orice, dar nu vrei sa iti umpli capul cu porcarii de-astea de-al de vise.

De ce nu vrei sa lasi putin calculele si fixatiile tale si sa treci putin in pat sa tragi un pui de somn? De ce nu vrei sa mergi la mare si sa inghiti apa sarata? De ce nu vrei sa mergem la munte, iar tu sa stai cu picioarele intr-un lac de langa casa noastra. Nu este plin cu monstrii. Nu ai de ce sa-ti fie frica. Asta este problema ta: esti pesimist. Viata trebuie privita cu optimism, iar tu cam dai cu bata-n balta la capitolul asta, draga...

Hei, dar fara sa o mai lungesc atata vreau sa te intreb si eu ceva concret: De cand n-ai mai crezut in ceva sau in cineva? De cand n-ai mai vrut sa escaladezi Everestul?* De cand n-ai mai avut si tu un vis ca o sa ajungi cineva intr-o lume asa mare? Ca pana la urma lumea nu e mica cum ziceti toti. Dimpotriva, este mare si larga, iar oamenii nu vor cauta sa trezeasca visele sau idealurile din tine. Asa ca n-ai altceva de facut decat sa ti le trezesti singur.

Cineva a spus: "Eu cred numai in oamenii care cred in ceva! Restul nu au ce sa caute langa mine". Si stii ce? Chiar are dreptate. Eu, cel putin sunt de aceeasi parere cu el.

De cand n-ai mai crezut in ceva sau cineva?

*Eu cand aveam 6 ani imi doream sa escaladez Everestul :D

> Poza n-are legatura cu postul, dar stiati ca in astia a murit Kurt Cobain? <

95%

M-a apucat o chestie si chiar daca va plictisesc, imi pare rau, dar vreau sa scriu asta.

Pana acum mereu am inceput cu "Stii ce-am observat eu?" sau in genul asteia pentru ca eu asta fac: observ si critic. Sau nu neaparat critic da'-mi dau cu parerea. Chiar daca nu intereseaza pe nimeni parerea mea, ce conteaza? Eu tot o scriu. Adica am observat la multi ca zic in cel putin o postare a lor: Si stiu ca nimeni nu va citi asta... etc. Pana la urma voi de ce vreti sa va citeasca cineva blogul? Adica, da, este public, ca doar este pe internet. Dar nu inteleg de ce toti tineti neaparat sa va fie citit blogul. Cand citesc chestiile astea: ... nici nu stiu de ce ma omor atata, ca oricum nu citeste nimeni... eu cred ca voi scrieti pentru altii, nu pentru voi. Ar trebui sa scrieti pentru voi, ca sa va descarcati, sa va eliberati, sa o faceti pentru voi. Iar eu nu vreau sa cred ca voi scrieti pentru altii pentru ca ideea asta mi se pare ingrozitor de stupida si prosteasca.

Aici m-am cam lungit cu vorba, eu de fapt vreau sa vorbesc despre altceva: oameni.

Sunt unii oameni care in proportie de 95% se gandesc in primul rand la ei. De exemplu o avem pe X care este foarte buna la scoala, dar nu are prieteni (decat "cumintii destepti" ai ei) si nu se distreaza decat in felul ei: satisfacandu-se prin atingerea intereselor sale (adica notele). Si ma gandeam asa... Iti dai seama ce trist e? Nu pentru ea, pentru ca X nu intelege ce intelegem noi. Ea crede ca daca "stie carte" o sa fie un om mare si o sa isi bage picioarele in toti cand va fii mare. Iar la liceu, ce conteaza? Oricum acolo incepe o noua viata, pe care si-o va lucra la fel ca pe asta. Muncind pentru note.

Dar este atat de trist sa te gandesti la tine in proportie de 95% toata viata ta si sa realizezi de abia la batranete cat de prost ai fost sa ii tratezi pe toti cu spatele pentru ca tu te considerai mereu primul si cel mai bun. Este foarte trist sa-ti dai seama la sfarsitul vietii ca dupa ce ai ajuns un medic mare si cunoscut sau daca ai descoperit un nou element din tabelul lui Mendeleev sa realizezi ca nu ai niciun prieten. Sa-ti dai seama ca ai muncit o viata intreaga pentru ceva real, practic, sa-l vezi tu in mana ta. Ah, pentru faima ta! Sa lucrezi o viata intreaga pentru stralucirea ta... Si sa intelegi intr-un sfarsit ca n-ai trait deloc. Ca tot ce ai facut tu a fost sa iti folosesti capul pentru niste calcule ridicole si nici macar ca sa ajuti lumea. Ti-ai folosit capul ala pentru tine. Este atat de trist sa traiesti doar pentru tine. Da' ce sa traiesti? Ca aia nu se numeste "a trai". Nu poti toata viata ta sa te gandesti numai la tine, este inuman! Esti un om mort! Da, tu cel care te gandesti la tine 95%. Si care crezi ca 95% din tine reprezinta perfectul si ca 95% din creierul tau este de geniu si ca 95% nici macar nu esti tu, dar ce naiba iti pasa tie? Ai faima? Ai ajuns unde vroiai? In varf. Nu-ti mai trebuie nimic. Nici macar acei 5% de prieteni la care nu te-ai gandit deloc. Tu te-ai gandit 95% la tine si restul de 5%... restul poate la lectiile tale de la scoala care de fapt constau in note.

Si este atat de trist sa traiesti doar pentru tine. Daca n-ai trait o data pentru altceva sau altcineva in viata esti ca un bec: stralucitor si gol; gol de tine.

P.S. Acum pun si eu la status sa mi-o citeasca lumea "ca oricum nimeni nu-mi citeste ce scriu".

[Coldplay - Violet Hill]

Zbori?

Stii ce am observat? Ca toti vreti sa zburati. Cand spui: ce ai visat? Tu spui: ca zbooor. Toti visati ca vreti sa zburati si chiar daca nu vreti, vi se pare asa artistic incat va faceti pe voi sa va doriti sa zburati. Si stiti de ce a inceput sa ma scarbeasca chestia asta? Chestia cu zborul, zic. Pentru ca acum e la moda sa-ti doresti sa zbori. Si e la moda sa fii visator si aerian. Pentru ca asa esti tare acum, prin chestiile astea neintelese, ca vrei sa zbori, zbori, zbori, zbooori. Doar ca pe mine ma cam lasa rece chestia cu zburatul. Niciodata nu mi-am dorit sa zbor si sa va zic drept, cei care vreti nu cred ca realizati ca atunci cand zbori defapt mori. Adica ma rog, stiu ca nu la asta va ganditi voi. Voi ziceti ca daca zburati, va lipsiti de griji si ca sunteti libeeeri ca pasarea vantului din Romania.
Exista 2 idei concepute de oameni pentru cei care zbor: Harry Potter sau mort. Harry Potter n-o sa fii nici daca iti cumperi cea mai tare matura de sters prafu', iar mort... Uite aici vroiam sa ajung. Voi cand spuneti ca zburati va ganditi la libertate, dar de fapt tot "zborul" asta consta in moarte. Pentru ca daca zbori inseamna c-ai murit (cel putin asa stiu eu...) sau esti vrajitor. Si vrajitor nu esti, nene!
Asa ca voi cand spuneti ca vreti sa zburati, e ca si cand vreti sa muriti:...
Asa ca eu... eu prefer sa nu zbor. Eu vreau sa merg pe asfalt. Si chiar nu-mi place sa zbor. Nici cu avionul nu suport.
Da' tu ce vrei sa faci? Zbori sau nu zbori? Ca daca da... deja a devenit prea comun sa te gandesti la moarte (ati vazut ca aia de 12 ani emo, s-a aruncat in cap de la etajul 10? hm... :).

P.S. A, si mai poti sa zbori daca esti pasare. Dar sincera sa fiu, nu cred ca-mi citeste mie blogul nicio pasare.

A murit.

Ploua. Ploua. Ploua. Ploua.
Vii in parc? Atunci hai maine.
Dimineata este roua!
Dar tu vrei sa fii un caine
Sa te ploua.
Sa fii ud sub o umbrela
Si cu lumea-n-acuarela
Care-i moarta, colorata.
dar din parti.

Pe negrul necolorat
Ea a decedat.

O crima a avut loc la Universitate
O disparitie in Nu-stiu-unde.
Lumea-i caninatate
Si are fete ude.


***

Fata fara nume se duce la loc
Observa obscurul si lipsa de foc
Observa negrul si griul spalacit
Observa lipsa de tempera invechit.

Fata fara nume se apropie de mort
Il vede stand singur, singur intr-un cort.
Toata culoarea a murit parca ieri
Si s-a adunat in cort, sub acei negri peri.
Acuarela de alaltaieri a decedat
Te-asteapta langa ea.
Te duci?

Pictori. 1

Dorinta suna ca dracu'. Da' n-am alt nume-n minte sa-i dau si legat de subiect. Ce zici de... sarmale?

Stii cand mergi pe strada spre casa, linistit, cu castile si muzica ta in urechi si te opreste o babuta nenorocita de soarta si-ti zice ceva. Si tu iti dai jos din urechi castile ca n-ai auzit ce-ti spune, si putin rusinat intrebi ce a spus mai devreme. Si ea-ti spune "Hahaha! Fata mea, spune-mi o dorinta sa ti-o implinesc ca sa cresti mare si frumoasa". Clisee. Cunoastem.

Tu zici la misto "Sa am o duzina de sarmale cu smantana" si ea se uita ca la un cretin de pe ultima lume la tine si apoi rade strideeent. Stii? Nu. Las' ca stiu eu si mi-e destul de bine.

Si nebunia destinului nostru face ca-ntr-o zi [a doua zi de fapt] la tara sa mi se pregateasca sarmale cu smantana. Nu o duzina. Dar ce conteaza? Esentialul a fost indeplinit de super-bunicuta de pe strada. Un punct pentru babuta. Zero pentru mine.

Oricum nu asta ar fi ideea principala, ci sa-ti dai seama ca poate daca nu luam la misto si-mi puneam o dorinta serioasa devenea realitate. Sau mai degraba imi infundam castile din nou in urechi si urma sa nu observ nici o schimbare [in afara de raceala castilor]. Si totusi poate ca dorinta mea era prea mare pentru capacitatea super-bunicutei asa ca se respinge ideea a unei 'dorinte' mai... avansate?

Daca as fi fost serioasa mi-as fi dorit un singur lucru: sa pot fi in firea mea langa oamenii care imi sunt superiori.

Nu neg faptul ca ma cred mai buna decat altii. Poate o sa spui ca este lipsa de modestie sa spui asa ceva si ca am o parere prea buna despre mine. Dar eu ma cred mai buna decat alti tantalai care nu stiu al'ceva decat sa arate degetul din mijloc cand sunt 'insultati'. In plus sunt fara ocolisuri. Iti spun direct si-n fata daca te urasc. Atata timp cat mie nu-mi place de tine, nu vad de ce ar trebui sa te venerez:p [asta e la modul general...].

Stiu. In ziua de azi CONTEAZA sa STII sa TE VINZI! Cunosc, stai linistit. Dar eu niciodata nu o sa fac asa ceva. Nu stiu cat o sa fie acel "niciodata" pentru mine, dar in clipa de fata, acum, momentan, nu as face asa ceva nici pentru toate temele facute pana la facultate inclusiv. Pentru ca m-as injosi mult prea mult. Si ce, ti se pare ca merita? Asa ziceam si eu. Desi temele... Taci! Taci! Nu merita nimic! Nimic!!!

Revenind, nu ma cred mai jos de acele persoane mentionate mai sus. Poti sa ma faci oricum, dar nu ma cred. Am o parere buna despre mine si poate c-ar trebui s-o tin doar pentru mine, dar na, ca azi am avut chef sa ti-o zic. Cu toate astea, exista multi oameni pentru mine mari si pe care ii consider mult superiori mie. Muuulti, foarte multi. Nu glumesc pentru ca am pus multi de "uuu". Dimpotriva, accentuam ideea. Si cand sunt in prezenta acestor persoane ma pierd. Pentru ca mi-e rusine. Mi-e rusine de mine si de tot. Mi-e rusine sa nu fac o prostie, sa nu aberez, sa nu fiu prea plina de viata, sa nu fiu prea moarta, sa nu fiu ok. Si asa imi scapa de sub control de multe ori eul meu, devenind cam aiurita si ciudata. Daca as putea sa ma controlez, sa raman eu macar 5 minute langa acele persoane pe care le respect cu adevarat, nu stiu ce ar crede acestea despre mine. Ori ceva bun, ori ceva rau, dar n-ar conta pentru ca macar as putea fi eu in orice clipa din timpul meu si-al nostru, de fapt.

|>.<|

Scuza-ma. Observ ca pe blogspot se plagiaza din ce in ce mai mult. Din ce in ce mai mult... Prea mult... Exagerati, oameni buni. Incercati, va rog eu frumos, sa aveti ideile voastre. Va rog mult si frumos. Daca nu puteti sa aveti singuri pareri proprii asupra lucrurilor din jur sau hai sa zicem, problemelor voastre, nu mai incercati sa scrieti fara motiv. Scrisul nu e o chestie cu care sa te mandresti... E doar un hobby sau o activitate care te face sa te simti mai bine. Dar nu e o mandrie, nu te face mare scriitor sau mare regizor de filme. Chiar la olimpiada de romana am avut o nebuna in clasa ca supraveghetor care in loc sa ne lase sa ne concentram la subiecte, ne povestea despre sotul dansei care era mare scriitor [si sincer... nici nu i-a spus numele... wtf?]. Ma, da' nebuna asta a zis si ea ceva adevarat: ca olimpiadele nu te fac scriitor mare; chiar daca s-ar putea zice ca ai inclinatii spre literatura... ele nu te fac scriitor. Si are dreptate. Are dreptate. Tu cand scrii... scrii pentru ca... ? Spune-mi tu. De ce scrii? Pentru ca e la moda? Pentru ca asa iesi in evidenta? Pentru ca asa vei fii speciala? Nu incerca asa ceva... Cand o sa vrei sa fii special poate ca o sa reusesti sa fii pentru unii... dar pentru ceilalti? Pentru ceilalti care includ restul din diferenta lumii si a acelor "unii"? Ce o sa fii? O sa fii si atunci speciala? Dr pentru tine? Pentru tine o sa fii speciala? Nu o sa fii, nu? Pentru ca desi nu vrei sa accepti, tu o sa stii mereu ca ideile alea nu au fost ale tale. O sa incerci sa te minti, o sa incepi si sa crezi ce minti... O sa ajungi sa traiesti in minciuna ta despre care chiar am scris acum cateva saptamani ca nu e bine sa traiesti. Si acum... ca ai citit asta... ce-o sa faci? O sa continui sa crezi in ce minti despre tine? Sau o sa incerci sa fi tu din nou?

Nu stii ce sa faci? Iti recomand a doua varianta. :)

Minciuna.

Stii de ce mi-am dat seama? Ca eu nu stiu si imi pare tare rau de asta. Ma uit la tine. Tu te uiti la mine? Dar ce conteaza? Adica ce-ti pasa tie? Nu-i asa? Atunci te rog frumos, contrazice-ma. Hm! Nu poti, acum te simti penibil. De ce? De ce nu vrei sa fii sincer? Direct. Daca cineva te intreaba ceva si tu consideri ca e de rau incerci sa nu raspunzi sau pur si simplu zici sincer. Inteleg ce vrei sa spui perfect. "O sa se supere rau pe mine... Si nu vreau..." Dar uiti ceva. Si scuza-ma, dar ceva-ul ala e mult mai important decat daca persoana respectiva se supara pe tine. Ti-a cerut parerea. Stii ce inseamna asta? Parere? Stii ce e aia? Este atunci cand iti spui punctul de vedere despre un lucru... sau despre o persoana. E vina ta ca ti-ai spus parerea? Gandeste asa inainte de a te considera ca un alibi la o crima, vinovat. Gandeste-te ca ea a vrut asta, nu tu. Si stii ceva? Poate chiar stia asta, doar ca nu se astepta... din partea ta. Sau poate nici nu-i trecea prin cap ca cineva o sa-i zica asta verde in fata. Stii de ce, nu? Pentru ca ea nu vroia sa creada, chiar daca stia. Sa fim seriosi acum. Stiu ca iti place cand cineva iti spune "vai, ce destept esti" chiar daca tu esti mult mai destept in ce zic cuvintele alea si ca stii cum esti cu adevarat. Numai ca nu vrei sa crezi ce stii. Vrei sa traiesti in minciuna ta, care te face fericit. La un moment dat ajungi sa stii si sa crezi sigur despre tine minciuna pe care n-ai avut curajul sa o inlaturi, sa o spulberi din fericirea ta asa... nefericita. Pentru ca nu esti cu adevarat fericit. Esti multumit, satisfacut. Dar atat! Nimic mai mult... Si odata o sa vina un om la persoana careia ii spuneai numai cuvinte de lauda si o sa ii zica ceva in fata, o simpla parere. Si ea se va simti jignita, tratata urat, mizerabil. Doar pentru ca tu nu ai vrut sa o superi... Si uite unde s-a ajuns... Acum iti pare rau. Ea sufera mai mult ca niciodata si tu nu poti sa faci nimic. In momentul asta nu mai poti fi direct sau sincer. Nu mai merita... Ai vrut sa ai grija de cineva si ai reusit sa-l faci sa sufere mult... Dar de acum inainte poarte-te cu ea [persoana] cu putina indiferenta. Fii sincer. Da-i putina personalitate. Si poate asa o vei putea face sa inteleaga ca trebuie sa accepte: nu e bine sa traiesti intr-o minciuna.