Fosta pauza s-a rupt.

Am vrut sa iau o pauza ca sa se adune mai multe in mine si sa am ce sa scriu. Nu stiu cum sa-ncep, da'-n fine.

Vreau sa intelegi ca pentru mine viata nu este ceva maret, nu o privesc ca pe cel mai mare dar pe care il am. Imi place viata, imi place sa traiesc, dar nu pot sa zic ca este o minune, nu mi se pare ca este asa colosal cum zic unii: Viata este cel mai important lucru, sanatatea este cea mai importanta s.a.m.d. Nu te inteleg cum poti sa multumesti in fiecare zi ca traiesti, sa fi fericit ca ai prins o noua zi chiar daca tu esti sanatos-tun! Tu multumesti si esti fericit ca inca mai vezi lumina si ca poti auzi, dar stii ca nu ti se putea intampla nimic. Dormeai, ce putea sa ti se intample? Surzeai in somn? Nu mai puteai sa vorbesti din cauza unui vis sau deveneai asa, dintr-o data orb? Nu te inteleg, nu pot sa inteleg cum multumesti ca inca mai existi. Viata e a ta si poti face ce vrei tu cu ea, daca esti atent nu ti se intampla nimic, spilul e sa nu te nasti handicapat sau cu o problema serioasa. Poti sa eviti totul, doar trebuie sa ai grija. E asa de greu sa vezi daca vine un camion din stanga? E foarte greu sa stii sa previi sterilitatea, nu? Nu stii ce sa faci cand vezi ca ploua si tu esti cu rolele si ca poti aluneca, rupandu-ti gatul? Daca nu stii, tu chiar esti tampit, dar asta e alta idee. Trebuie doar sa ai grija de tine, nu ti se va intampla nimic, pentru numele lui Dumnezeu. Nu ai de ce sa multumesti atata pentru ca inca mai existi, pentru ca datorita tie inca existi. Nu trebuie sa fii atat de fericit ca e o noua zi pentru ca doar nu venea un cutremur si mureai zdrobit de pereti, se zice la stiri cand vine un cutremur sau tornada sau ciclon, etc. Trezeste-te la viata! Pentru ca ce faci tu nu e viata. Sau poate este. Adica partea cu a fi fericit ca te-ai trezit sanatos poate este viata pentru ca inseamna ca stii sa tii la lucruri. Dar nu poti sa stai tot timpul pe care il traiesti spunand "Multumesc lui Dumnezeu ca inca sunt in viata". Nu spun sa nu zici asta, dar distreaza-te! Lasa multumirile sau macar fa-le mai mici si distreaza-te! Asculta muzica la maxim sau da-te cu parapanta si escaladeaza un munte! Du-te afara pentru ca daca incepe ploaia si faci pneumonie care e problema? Nu traim in secolul XV, stim ce avem de facut impotriva bolilor. Stai macar o data peste linia de la metrou si simte cum bate vantul cand vine metroul, du-te si inoata dupa geamandura ca nu te "papa" rechinii. Du-te in cel mai rapid trenulet si simte adrenalina. Da-te cu leaganul pana sus, fara sa-ti fie teama ca se desprinde. Canta la chitara, tobe, clape, fluier, contrabas, la orice. Incearca sa faci cat mai multe in viata ta, incearca sa le faci pe toate chiar daca nu o sa poti. Vei vedea la sfarsit ce bine e si cat de mandru de tine vei fi ca ai reusit sa faci atatea.

Vara I.

Nou si electronic.

Hm. In curand tot ce ne va inconjura va fi metal, fara iarba, fara parcuri, fata catei fericiti, fara nimic natural. Dar va fi nou si asta place la nenea de sus [nu ma refer la Dumnezeu].

Cheers,
Liza.

Fobia mea.

Da ! Deci eu am o fobie. Imi e frica uneori ca am nevoie de psihiatru si va zic asta cu cea mai mare sinceritate. Imi e frica sa nu fie nevoie, sa nu fie cu adevarat o FOBIE. Mi-e frica sa nu ajung intr-un spital ca 9 si sa ma lege ca pe nebuni. O sa te astepti probabil la ce e mai rau acum, dar 'fobia' mea este provocata de niste vietati care tie ti se par banale: urechelnite. Vi se pare absurd, nu? Da, si mamei mele, si tatalui meu, cand ma vad oamenii plangand cand vad o urechelnita ma cred nebuna. Ok, va inteleg. Dar am asa o frica pentru ele. Aseara simteam pe tot corpul numai mancarimi si gadileli si ma sculam din pat numai ca sa vad daca sunt urechelnite in pat. Nu va mai spun ca eu vara dorm mereu pe o parte ca urechea mea sa fie acoperita de perna, iar cu bratul mi-o acopar pe cealalta. Mi-e frica sa nu surzesc mai pe scurt. Dar stiti nu e numai asta. Adica ascult muzica tare si la casti si folosesc si bete de urechi si cu toate astea fata de urechelnite am o slabiciune. Nu este un moft, nu sunt fite ! Asta credeti toti, nu? Dar nu sunt fite! Sunt ingrozita de ele, s-a transformat deja intr-o obsesie. De fiecare data cand vad o urechelnita incep sa ma indepartez de locul unde am vazut-o, iar daca cineva face o gluma proasta gen: "Mama, ce de urechelnite sunt la picioarele mele" incep sa plang. Incep sa plang si daca vad una pe mine sau daca sunt mai multe in apropierea mea, chiar daca sunt doar trei, eu incep sa plang. Si asta doar pentru ca cineva mi-a zis cand aveam 9 ani ca imi mananca timpanul si ca surzesc. Acum incerc sa nu mai cred chestia asta, dar chiar daca as uita, imi ramane socul.

* Si le mai si visez.
* Cautam o poza cu urechelnite sa o pun la postul asta, dar cand le-am vazut am inceput sa plang si sa ma scutur.

Castrati cainii maidanezi !

Da, deci in urma unei melodii de la Taxi am realizat ca animalele cel mai atasate de oameni trebuie sa moara doar pentru ca unor imbecili de politicieni le e lene sa adune toti cainii si sa ii castreze ! Da, stiu ca suna dur, sa ii castrezi - saracii caini - dar decat sa ii omori mai bine asa. Stiu ca nu va intereseaza prea mult, de fapt mai deloc, dar sunt niste caini ! Nu sunt urechelnite, sunt caini ! Si sunt niste animale foarte atasate de oameni si ar trebui sa ii respectam la fel de mult cum ne respecta ei pe noi. Stiu ca tu crezi ca bat campii si poate asa e. Numai ca eu am o adoratie si dragoste aparte pentru aceste animale - cainii. Mi-am propus ca atunci cand voi fi mare, dupa ce ma fac fizician, arhitect sau ce o sa ajung sa fiu, voi infiinta un hotel foarte frumos de 5 stele pentru caini, fiecare avand camera lui. Evident, totul ar fi foarte ieftin ca sa vina cati mai multi caini pe care sa ii ingrijesc. Dupa aceea - astia din urma erau cainii pe care ii lasa stapanii cand plec in vacanta cand n-au unde-i lasa - voi mai face 2 hoteluri (sau e hotele?) unde voi strange toti cainii comunitari/vagabonzi si voi avea si eu grija de ei. Voi cauta desigur si niste oameni care sa se transforme repede-repede in angajati si uite-asa scap Bucurestiul de caini. Si sa nu ma credeti nebuna pentru ca eu cand eram la gradinita vroiam sa infiintez o scoala pentru caini unde sa ii invat sa scrie si sa-si lase amprenta (hm... laba lor adica:P) si sa latre cand le zic un calcul. De exemplu:
Luiza: Cat fac 3 plus 5?
Cainele: Ham ! Ham ! Ham ! Ham ! Ham ! Ham ! Ham ! Ham !
Luiza: Bravooo, ia un biscuite !
Cainele: Haaaaaaaaaaaaaaaaam, myamy.
Bine, ma las dusa de val. :P
ASA CA SPRIJINITI CASTRAREA CAINILOR MAIDANEZI! SUS CAINII COMUNITARI! JOS POLITICIENII CARE NU VOR SA-I CASTREZE!
Bine, exagerez. :P Dar va rooog, macar nu ma faceti nebuna pentru ca vreau sa castreze cainii cineva odata.



P.S. Melodia de la Taxi: Comunitaru' :)
P.P.S. SALVATI CAINII COMUNITAAARI !