Destinul...

In momentul de fata nu mai am nicio idee. Despre ce sa scriu. Sau ce sa scriu... Imaginatia mea inca mai rade si ideile inca mai sunt... Dar ceva ma opreste sa le scriu. Sau poate nu vreau sa le scriu si nu-mi dau seama de asta. Ba nu... nu e adevarat... imaginatia inca rade, dar ideile nu mai sunt... Nu mai vor sa existe. Si totusi... ajung sa scriu despre faptul ca nu am ce sa scriu. Dar, am inceput... Si nu vreau sa sterg ce am scris sau ce voi scrie. Nu vreau... Vreau sa vedeti cum reactionez eu si in momentele in care nu am ce scrie. Scriu despre faptul ca nu am ce scrie. Si poate asa imi dau seama de ce... Initial nu vroiam sa scriu nimic... dar am inceput. De ce am inceput? Ca sa scriu... De ce? Ca sa vad de ce nu mai am ce sa scriu. De ce? Hai, scuteste-ma cu de ce-urile astea... Desi am scris 10 randuri degeaba ma gandesc ca poate totul a fost un joc al destinului. A vrut el sa scriu asta? Hm... Unii oameni nu cred in destin... Eu cred. Si cred ca poate fi schimbat. De exemplu poate nu scriam aceste 13 randuri si stateam in continuare, somnoroasa, cu ochii rosii in calculator si ma mai uitam din cand in cand pe geam... Fiecare dintre noi are in urma sa un destin. Pe care si-l poate schimba singur. Si nu se schimba doar prin ceea ce am facut, ci si prin ceea ce nu am facut. Ma gandesc ce as fi facut daca nu scriam asta? Chiar ramaneam cu ochii in calculator? Sau poate faceam altceva... Poate ma duceam afara sau in sufragerie... Sau ce...? Asta ramane un mister pentru mine... Ce as fi facut? Ce? Dar, mai conteaza? Nu... Ideea este ca eu tot nu mi-am dat seama de ce nu am ce sa scriu. Dar azi am avut... Destinul... Si cum se poate schimba el.