17 septembrie. Este 17 septembrie. Ziua aia... Da. Ea este. Ziua in care se sfarseste vacanta. Imi amintesc ca eram cufundata intr-o melancolie profunda din aceasta cauza. Chiar imi parea rau. S-a terminat intr-un fel... libertatea ta... O sa fie bine la scoala. Ne vom vedea mereu. Zambesc? O sa fie destul de frumos... adica... doar ca... nu o sa fie la fel... Se termina perioada aia de 3 luni in care faci tot ce iti vine in minte. Nu sunt modelul rebel. Dar cred ca vacanta asta este ceva special. De ce? A-... Are ceva al ei specific. Poti visa si esti fara griji... Si esti atat de liber ca uneori nici nu te mai intereseaza ce este in jurul tau. Si ai o senzatie placuta ca de... vara. Mirosul fericirii este pretutindeni si te imbata cu fiecare ocazie pe care i-o acorzi. Si asta chiar te face sa intelegi ca totul este mai mult decat minunat. Extraordinar! Si merita... Merita sa iti umpli clipele cu aceste momente de vara.
Dar acum... nu mai privesc totul ca pe o amintire prafuita din mintea mea plina de alte... ganduri... Pentru ca pana la urma orice sfarsit este si un nou inceput. Nu-i asa?
Un comentariu:
Înţelegi libertatea ca acţiunea de a realiza ce vrei?
Dacă realizezi ce vrei nu faci de fapt nimic. Lipsa de contrângere duce la stare vegetativă.
Adevărata libertate este să faci acel lucru care te împlineşte, oricât ar fi de greu. Pentru a şti însă ce anume te împlineşte, trebuie să te studiezi cu atenţie câţiva ani. În acestă perioadă este destul de greu, trupul este în schimbare şi are alte erupţii de necesităţi biologice. Cu puţin efort, maturitatea poate depăşi însă instabilitatea de moment.
Trimiteți un comentariu