Trist?

Trist... Cum e sa fii trist?! Pai cred ca atunci cand lucrul care a provocat sentimentul apare, tu trasari. Ramai asa cateva secunde si apoi pleoapele se lasa in jos. Iar irisul ochiului se pleaca. Si genele se aduna si se imbratiseaza cu cele de pe pleoapa inferioara. Ceva lichid si transparent invadeaza spatiul dintre pupila ochiului si pleoapa de jos. Acel ceva e cald. E cald... ca tine in acel moment. Si apoi volumul "ceva"-ului fiind mult prea mare se prelinge pe obrazul imbujorat si roz. Se prelinge usor, alene pana cand ajunge la buze. Si buzele se intalnesc vrand sa inchida gura pe care o formeaza si inghit in sec. Apoi incep sa tremure si pleoapele se ridica grele si obosite, ca dupa o zi de munca. Ochiul acum nu mai este doar ceva alb cu o bulina maro pe el. Acum este desenat cu firicele de culoarea rosului care exprima o legatura intre tine si ele. Apoi se aude primul icn sec si plin de suferinta. Ochii se inchid, ploapele tin strans ca sa-i protejeze si gura se deschide ca sa scoata icnurile pe care le tii in tine. Si atunci incepi sa-ti simti corpul si sufletul pline de dezamagire si vrei sa-ti dai drumul la sentimentele care stateau inchise in camera aia incuiata cu mii de lacate ale vointei. Vrei si o faci. Te opresti din icnit si incepi sa plangi. In momentul ala nu stii de ce, dar te simti singur si neajutorat... Nu stiu ce faceti voi dupa aceea, dar eu fac tot posibilul sa ma ridic, sa ma opresc pentru ca eu nu sunt o neajutorata! Si singura sunt doar pentru ca asa cred eu! Am prieteni. Mai buni, mai nebuni, dar ii am. Si sunt mandra de ei pentru ca imi acorda sansa de a le fi si eu lor pietena. Cu ochii umflati de "ceva"-ul numit lacrimi si cu buzele rosii tremurand imi dau seama ca mereu am fost un om introvertit si timid care chiar ar trebui sa iasa din haina aceea care a acumulat pe termen prea lung rautatile celor din jur... Si poate o sa ies sau poate nu. Doar ca ma simt mai ok, asa de usoara... Inspir si expir, oftez si mai calma ca de obicei, nu cred ca stiu ce voi face. Numai ca de data asta stiu. O sa ma asez in pat. Cu capul greu ca atunci cand te scoli dupa ce ai visat mult si liber ca buburuzele vesele continuarea... nu o mai stiu.

A fi fericit nu inseamna mereu

Sa razi, sa zambesti cand ti-e greu.

A fi fericit este mult mai mult

Sa simti frumusetea vietii pe pamant.

Cand plangi nu inseamna ca trist si esti

Poti sa plangi ca-ntr-o carte cu povesti.

Trist esti atunci cand sufltetul te doare

Si ingerul alb al sperantei moare.

Si de-asta multi nu inteleg

Fericirea si tristetea nici eu nu le leg

Dar stiu ca ambele fac parte din mine

Pentru ca totul din tine tine provine.

>>>>>>>>>>>>>>>>[Fericire si tristeste........30/08/2007]