Sunt aici. Da. Astept autobuzul in fata hotelului. Incepe sa ploua. Cu stropi mici de de-abia ii vezi, dar cu o distanta foarte mica intre ei. Adica incepe sa ploua des, dar usor. Imi scot iPod-ul si pun o melodie. Caut, caut si caut. Pentru starea mea de spirit respectiva am ales The Fray. Imi pun castile in urechi si melodia mai are putin si incepe. Acum nu ma mai folosesc in lumea reala de auz, ci doar de vaz, pipait, miros si gust. Pipai ploaia, miros ploaia (si ce miros... un miros asa de curat...), gust picaturile de ploaie si vad autobuzul prin ploaie. Asa ca imi tarsai picioarele pana in autobuz si acesta pleaca, iar melodia incepe.
"Step one you say we need to talk
He walks you say sit down it's just a talk
He smiles politely back at you
You stare politely right on through
Some sort of window to your right
As he goes left and you stay right
Between the lines of fear and blame
And you begin to wonder why you came. "
Asezata pe un scaun ma uit la cei din autobuz, care erau toti ca si mine de la Jeep Adventure. In fata mea doi tipi unul de vreo 60 de ani, iar celalalt de vreo 50 si ceva. Erau englezi. Cand te gandesti ca organizeaza astfel de trasee si activitati de vreo 11 ani nici nu prea iti vine sa crezi la ce varsta au. Dar sunt englezi. Si e atat de normal!
"Let him know that you know best
Cause after all you do know best
Try to slip past his defense
Without granting innocence
Lay down a list of what is wrong
The things you've told him all along
Pray to God he hears you
And I pray to God he hears you"
Si unul statea cu picioarele incrucisate, cu spatele la mine si cu o mana pe bara de care te tii intr-un autobuz. Iar celalat, in stanga celuilalt, statea cu mainile la spate ca atunci cand un copil nu e cuminte si este pus de doamna educatoare sa tina mainile la spate si sa stea la colt. Si privirea lui era parca pierduta in alt timp. In alt univers. Dar cu toate astea parea si constienta de ce se petrecea in jurul realitatii sale sau a mea sau a celuilalt englez sau a altui om de langa el. Pentru ca realitatea chiar daca o faci a ta, e a tuturor. Si asta este doar o deosebire intre realitate si universul tau.
"As he begins to raise his voice
You lower yours and grant him one last choice
Drive until you lose the road
Or break with the ones you've followed
He will do one of two things
He will admit to everything
Or he'll say he's just not the same
And you'll begin to wonder why you came"
Ma uit apoi in tot autobuzul si numar cate sepci ca a mea au ceilalti. Si 1, 2, 3, 4, 5, 6 si cam tot asa pana la 14. Deci cu a mea ar fi fost 15. Ma uit in fata mea si vad un barbat pe care stata fiica lui care mai avea putin si adormea. In stanga lui statea sotia cu sora celeilalte fetite care deja adormise pe mama ei. Zambesc. E frumos. E chiar frumos. In somn aveau niste chipuri asa de copil. Pentru ca erau niste copii. Mai mici decat mine, clar. Cred ca una era a patra si alta a doua. Dar intelegeam si eu... De dimineata am avut un traseu interesant si frumos, dar obositor. Sigur au obosit. Sunt destul de mici. Dar eram sigura ca infatisarea nu spunea totul. Nu erau mici. Sau erau. Dar doar pe afara. Stiu sigur ca erau niste fetite puternice. Si apoi privesc pe geam.
"Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night
Had I known how to save a life
Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night
Had I known how to save a life"
Se vad picaturile mici de ploaie in lateral pe geam ca si cand acestea ar fi zgariat geamul. S-a aburit geamul si ascult melodia. Acum ascult cu atentie fiecare vers din refren. Ma ajuta? Nu stiu. Dar ma face sa desenez ceva. Cu degetul fac un cerc, 2 ochi si o gura zambitoare. Si sprancenele inclinate de sus in jos spre interior ca si cand ar zambi putin nevinovat. Ma uit la chipul ala si incep sa zambesc si eu, ascultand cu atentie versurile din melodie. Dar nu zambesc vesel, ci nevinovat spre trist. Si vreau sa ramana desenul ala.
"How to save a life
How to save a life
Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness"
Vreau sa ramana... Va rog! Gasiti ceva ca sa ramana! Va rog... Si cu speranta ca va ramane continui sa-l privesc.
"And I would have stayed up with you all night
Had I known how to save a life"
Dar, nuuu. Dispare. Nu! De ce? Va rog! Va rog! Imi doresc atat de mult sa ramana. Ii dispare gura. Ii fac alta. Dar dispare si ea. Atunci ce sa fac? Trebuie sa fac ceva. Imi doresc sa ramana!... Dar nu cred ca o sa ramana vreodata... O sa dispara. Si atunci...
"Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night"
... iau un pix si o agenda. 'Desenez un cerc, 2 ochi si o gura zambitoare. Si sprancenele inclinate de sus in jos spre interior ca si cand ar zambi putin nevinovat.' Rup foaia si o las acolo. Poate ca ea o sa ramana. Sau ...
"Had I known how to save a life"
... sau poate ca nu... Si atunci ce sa mai fac? Ca nu mai stiu... Dar of... prea tarziu. Autocarul s-a oprit. Si la fel si melodia. Si ce mai pot sa zic? La revedere. Poate o sa ramai si poate o sa ne mai intalnim... Sau poate...
"How to save a lïfe"
... nu.
Si acum, a doua zi de cand am scris acest fragemnt [daca pot zice asa] ma gandesc daca a mai ramas foaia mea acolo...
"Step one you say we need to talk
He walks you say sit down it's just a talk
He smiles politely back at you
You stare politely right on through
Some sort of window to your right
As he goes left and you stay right
Between the lines of fear and blame
And you begin to wonder why you came. "
Asezata pe un scaun ma uit la cei din autobuz, care erau toti ca si mine de la Jeep Adventure. In fata mea doi tipi unul de vreo 60 de ani, iar celalalt de vreo 50 si ceva. Erau englezi. Cand te gandesti ca organizeaza astfel de trasee si activitati de vreo 11 ani nici nu prea iti vine sa crezi la ce varsta au. Dar sunt englezi. Si e atat de normal!
"Let him know that you know best
Cause after all you do know best
Try to slip past his defense
Without granting innocence
Lay down a list of what is wrong
The things you've told him all along
Pray to God he hears you
And I pray to God he hears you"
Si unul statea cu picioarele incrucisate, cu spatele la mine si cu o mana pe bara de care te tii intr-un autobuz. Iar celalat, in stanga celuilalt, statea cu mainile la spate ca atunci cand un copil nu e cuminte si este pus de doamna educatoare sa tina mainile la spate si sa stea la colt. Si privirea lui era parca pierduta in alt timp. In alt univers. Dar cu toate astea parea si constienta de ce se petrecea in jurul realitatii sale sau a mea sau a celuilalt englez sau a altui om de langa el. Pentru ca realitatea chiar daca o faci a ta, e a tuturor. Si asta este doar o deosebire intre realitate si universul tau.
"As he begins to raise his voice
You lower yours and grant him one last choice
Drive until you lose the road
Or break with the ones you've followed
He will do one of two things
He will admit to everything
Or he'll say he's just not the same
And you'll begin to wonder why you came"
Ma uit apoi in tot autobuzul si numar cate sepci ca a mea au ceilalti. Si 1, 2, 3, 4, 5, 6 si cam tot asa pana la 14. Deci cu a mea ar fi fost 15. Ma uit in fata mea si vad un barbat pe care stata fiica lui care mai avea putin si adormea. In stanga lui statea sotia cu sora celeilalte fetite care deja adormise pe mama ei. Zambesc. E frumos. E chiar frumos. In somn aveau niste chipuri asa de copil. Pentru ca erau niste copii. Mai mici decat mine, clar. Cred ca una era a patra si alta a doua. Dar intelegeam si eu... De dimineata am avut un traseu interesant si frumos, dar obositor. Sigur au obosit. Sunt destul de mici. Dar eram sigura ca infatisarea nu spunea totul. Nu erau mici. Sau erau. Dar doar pe afara. Stiu sigur ca erau niste fetite puternice. Si apoi privesc pe geam.
"Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night
Had I known how to save a life
Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night
Had I known how to save a life"
Se vad picaturile mici de ploaie in lateral pe geam ca si cand acestea ar fi zgariat geamul. S-a aburit geamul si ascult melodia. Acum ascult cu atentie fiecare vers din refren. Ma ajuta? Nu stiu. Dar ma face sa desenez ceva. Cu degetul fac un cerc, 2 ochi si o gura zambitoare. Si sprancenele inclinate de sus in jos spre interior ca si cand ar zambi putin nevinovat. Ma uit la chipul ala si incep sa zambesc si eu, ascultand cu atentie versurile din melodie. Dar nu zambesc vesel, ci nevinovat spre trist. Si vreau sa ramana desenul ala.
"How to save a life
How to save a life
Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness"
Vreau sa ramana... Va rog! Gasiti ceva ca sa ramana! Va rog... Si cu speranta ca va ramane continui sa-l privesc.
"And I would have stayed up with you all night
Had I known how to save a life"
Dar, nuuu. Dispare. Nu! De ce? Va rog! Va rog! Imi doresc atat de mult sa ramana. Ii dispare gura. Ii fac alta. Dar dispare si ea. Atunci ce sa fac? Trebuie sa fac ceva. Imi doresc sa ramana!... Dar nu cred ca o sa ramana vreodata... O sa dispara. Si atunci...
"Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night"
... iau un pix si o agenda. 'Desenez un cerc, 2 ochi si o gura zambitoare. Si sprancenele inclinate de sus in jos spre interior ca si cand ar zambi putin nevinovat.' Rup foaia si o las acolo. Poate ca ea o sa ramana. Sau ...
"Had I known how to save a life"
... sau poate ca nu... Si atunci ce sa mai fac? Ca nu mai stiu... Dar of... prea tarziu. Autocarul s-a oprit. Si la fel si melodia. Si ce mai pot sa zic? La revedere. Poate o sa ramai si poate o sa ne mai intalnim... Sau poate...
"How to save a lïfe"
... nu.
Si acum, a doua zi de cand am scris acest fragemnt [daca pot zice asa] ma gandesc daca a mai ramas foaia mea acolo...
P.S. Stiu ca am scris cam mult... dar e de la versurile melodiei si spatiile respective.
Un comentariu:
AM AVUT RABDAREA SA CITESC TOT... SI MI-A PLACUT...INCEPE SAMI PALCA CUMS CRII;):)
Trimiteți un comentariu