Am auzit o fetita zicand: Am 14 ani si vreau sa scriu o carte. O voi duce la editura si apoi oamenii mi-o vor citi. Imi vor citi cartea. Dupa, din banii castigati din vanzari o parte mi-ar reveni mie si as avea banii mei intr-un sfarsit. Astfel parintii mei n-o sa mai dea bani pe toate prostiile mele.
Vreau sa va zic ca a fost un lucru foarte frumos ce am auzit. Dar acum vreau sa te intreb pe tine: De ce razi? Ti se pare amuzant? Razi pentru ca desi are 14 ani isi doreste sa faca ceva cu viitorul ei? Razi pentru ca are un vis, iar tu nu ai? Uita-te la tine. Te rog, uita-te la tine si priveste-te asa 2 minute in tacere fara sa zici nimic. Aseaza-te in fata oglinzii si examineaza-te din cap pana in picioare. Stai asa 2 minute in tacere. Ce vezi? Vezi ceva? A, nu. Tu nu vezi nimic. De ce te miri? Este ceva atat de normal!
Cum sa te vezi cand tu nu crezi in nimic? Cum sa te vezi cand tu nu ai nici un vis? Cum sa te vezi cand nu vrei sa ai un ideal? Incearca sa uiti de lucrurile fixe. Incearca sa lasi la o parte lumea ta calculata si revino la visele tale.
De ce razi de ea? Doar pentru ca ea isi doreste sa faca ceva cu viata ei, iar tu nu esti capabil sa te gandesti la asa ceva? A, stai! Am uitat ca tu esti capabil de orice, dar nu vrei sa iti umpli capul cu porcarii de-astea de-al de vise.
De ce nu vrei sa lasi putin calculele si fixatiile tale si sa treci putin in pat sa tragi un pui de somn? De ce nu vrei sa mergi la mare si sa inghiti apa sarata? De ce nu vrei sa mergem la munte, iar tu sa stai cu picioarele intr-un lac de langa casa noastra. Nu este plin cu monstrii. Nu ai de ce sa-ti fie frica. Asta este problema ta: esti pesimist. Viata trebuie privita cu optimism, iar tu cam dai cu bata-n balta la capitolul asta, draga...
Hei, dar fara sa o mai lungesc atata vreau sa te intreb si eu ceva concret: De cand n-ai mai crezut in ceva sau in cineva? De cand n-ai mai vrut sa escaladezi Everestul?* De cand n-ai mai avut si tu un vis ca o sa ajungi cineva intr-o lume asa mare? Ca pana la urma lumea nu e mica cum ziceti toti. Dimpotriva, este mare si larga, iar oamenii nu vor cauta sa trezeasca visele sau idealurile din tine. Asa ca n-ai altceva de facut decat sa ti le trezesti singur.
Cineva a spus: "Eu cred numai in oamenii care cred in ceva! Restul nu au ce sa caute langa mine". Si stii ce? Chiar are dreptate. Eu, cel putin sunt de aceeasi parere cu el.
De cand n-ai mai crezut in ceva sau cineva?
*Eu cand aveam 6 ani imi doream sa escaladez Everestul :D
> Poza n-are legatura cu postul, dar stiati ca in astia a murit Kurt Cobain? <
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu