Dar mă simt destul de bine în momentul de faţă. Trebuie să citesc la psihologie şi să învăţ la genetică şi la aparatură medicală însă afară e frumos şi astăzi e o zi plăcută. Ascult un playlist de pe 8tracks foarte drăguţ. Refuz să mă stresez astăzi.
Îmi place cafeaua pe care mi-am făcut-o azi. Şi DEX-ul deschis pe birou pentru că... psihologie. Şi apa plată şi că este duminică. Fotografiile cu Ioana Muntean de pe perete. Şi o copie după pictura lui Monnet deasupra. Şi ceainicul albastru cu libelule de la Tudor. Şi cd-uri, Hemingway, Faulkner, o pânză, nişte brăţări, nişte caiete din Cărtureşti sau cu Klimt. E curat şi ordonat şi frumos şi lumină afară.
E o zi frumoasă şi e păcat că oamenii nu mai văd lucrurile importante. Încetul cu încetul încep să ni se pară importante obiectivele astea rigide sau stressul. Am de învăţat pentru anatomie, trebuie să iau notă mare/să trec. Greşit. Trebuie să ştiu cât mai multe pentru mine, e interesant. Aşa da.
Am chef să citesc "Adio, arme", dar nu prea am timp. Nici chiaaar aşa. Dar am tot uitat lunile astea să îmi amintesc de momentele când făceam un proiect pe Zdob si Zdub. Sau când stăteam noaptea pe nisip în Vamă şi ridicam lampioane. Trebuie să îţi aminteşti când ai urcat prima oară pe munte. Sau când ai fost la mare cu părinţii. Sau primul contact cu muzica adevărată, nu aia de la televizor, aia căutată de tine pe net. Primul alergat prin parc. Sau printre blocuri, urmând să fii alergat de o haită de câini. Sau prima oară când ai păşit în MNAR cu prietenii tăi. Sau priveliştea de pe Casa Poporului când ai mers la MNAC pentru că au o terasă acolo.
Prima oară la teatru şi cu cine, fără să luăm în calcul mersul cu părinţii sau şcoala. Sau prima oară la operă. Sau la ateneu. Sau la balet. Sau în centrul vechi. Sau în afara Bucureştiului.
Învăţ lincajul cu geamul deschis, razele soarelui pe pat şi cafeaua răcită. Se apropie primăvara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu